Procedura succesorala

Articolul 101 din Legea nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, prevede faptul că procedura succesorală notarială se deschide la cererea moştenitorilor sau a oricărei persoane interesate, precum şi a secretarului consiliului local al localităţii în raza căreia se aflau bunurile defunctului la data deschiderii moştenirii.

Notarul public sesizat are obligaţia de a-şi verifica în prealabil competenţa teritorială, mai precis ca defunctul să fi avut ultimul domiciliu în circumscripţia judecătoriei în care notarul public îşi desfăşoară activitatea, respectiv București, indiferent de sectorul în care a avut ultimul domiciliu. În cazul în care cel dintâi notar public sesizat constată că succesiunea este de competenţa altui notar public, se desesizează, fără a mai cita părţile, informându-l pe solicitant cu privire la notarul competent să îndeplinească procedura succesorală.

Potrivit art. 102 alin. (3) din Legea nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, cererea de deschidere a procedurii succesorale poate fi făcută de:
oricare dintre succesibili;
– creditorii succesiunii;
– creditorii succesibililor;
– altă persoană care justifică un interes legitim (de exemplu, procurorul atunci când unul dintre succesibili este minor)

În cerere se vor menţiona:
– datele de stare civilă ale defunctului;
– numele, prenumele şi domiciliul moştenitorilor prezumtivi;
– bunurile defunctului, cu menţionarea valorii acestora;
– pasivului succesoral.

Dovada decesului şi a ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces. În cazul hotărârilor judecătoreşti declarative de moarte, rămase definitive, dovada se face cu certificatul de deces eliberat în condiţiile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată.

După ce constată legala sa sesizare, notarul public procedează la înregistrarea cererii de deschidere a procedurii succesorale în registrul de evidenţă succesorală al biroului şi la acordarea termenului pentru dezbaterea succesiunii numai după obţinerea certificatului eliberat de Cameră cu privire la verificarea Registrului de evidenţă a procedurilor succesorale, ţinut de aceasta, care atestă neînregistrarea cauzei la alt birou notarial.

Toate actele de procedură pentru soluţionarea unei cauze succesorale se îndeplinesc numai după înregistrarea şi punerea pe rol a dosarului succesoral. Notarul public este obligat să înregistreze dosarul succesoral în registrul de succesiuni, opisul succesoral şi registrul de termene succesorale în aceeaşi zi în care a obţinut certificatul de la Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale al Camerei.

Potrivit dispoziţiilor din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, coroborate cu cele ale Codului civil, opţiunea succesorală se manifestă fie prin acceptarea succesiunii, fie prin renunţarea la aceasta de către succesibili, indiferent de vocaţia pe care o au.

– certificat de deces în original;
– acte de stare civilă moștenitori (certificate de naștere, certificate de căsătorie, hotărâri judecătorești, certificate de divorț)
– acte de identitate moștenitori
– acte de proprietate imobile ce fac obiectul masei succesorale (contract vânzare-cumpărare, adeverință achitare integrală, autorizație de construire, proces-verbal predare-primire, titlu de proprietate, certificat de moștenitor etc.);
– plan cadastral și încheiere de intabulare
– acte de concesiune și adeverința locului de veci
– certificat de acţionar, in situaţia in care, obiectul moştenirii se refera la acţiuni deţinute de persoana decedată si după care se face succesiunea.;
– cartea de identitate a maşinii si talonul acesteia, in situaţia in care, obiectul moştenirii se refera la un autoturism deţinut de persoana decedata si după care se face succesiunea;
– certificatul de atestare fiscală;
– testament, dacă este cazul;
– orice alte acte care dovedesc proprietatea asupra bunurilor deţinute de persoană
– 2 martori, știutori de carte, majori, care să nu fie puși sub interdicție (din depozițiile martorilor trebuie să rezulte că aceștia cunosc date personale referitoare la defunct și au cunoștință de numărul și calitatea persoanelor cu vocație la succesiunea defunctului).

Potrivit art. 253 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, în cursul procedurii succesorale, notarul public întocmeşte o încheiere motivată pentru fiecare termen acordat, în care menţionează părţile şi martorii care s-au prezentat, înscrisurile depuse, precum şi măsurile luate în vederea soluţionării cauzei, care va fi semnată de către notarul public şi, după caz, de cei prezenţi.
Pe baza încheierii finale se redactează certificatul de moştenitor sau de legatar, care va avea aceeaşi dată cu încheierea finală şi număr din registrul de termene succesorale şi va cuprinde constatările din încheiere referitoare la: defunct/defuncţi, masa succesorală, numărul şi calitatea moştenitorilor şi cotele ce le revin din patrimoniul defunctului, precum şi taxele succesorale şi onorariile încasate.
Certificatul de moştenitor face dovada:
– calităţii de moştenitor, legal sau testamentar;
– dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia;
– dreptului de proprietate asupra bunurilor moştenite în cazul moştenitorilor sezinari (art. 1125-1126 C. civ.).

– Onorariu – se calculează in funcție de valoarea masei succesorale conform Anexei nr. 3 la Ord. Min. Jus. nr. 46/C/2011 pentru normele privind tarifele de onorariu prestate de notarii publici.
– Impozit –1% perceput din valoarea masei succesorale-bunuri imobile, în cazul succesiunilor care se dezbat dupa 2 ani de la data decesului defunctului.
– Verificări registre notariale.
– Tarif de intabulare – 0,15% perceput din valoarea masei succesorale-bunuri imobile, intabulate în cartea funciară.